header-r-1.jpg
04.jpg

LUPUL

Portret pe scurt

 

Portret

Nume: Lup (Canis lupus)

 

Aspect: Lupii au o lungime a corpului între 110-140 cm. Coada, de regulă lăsată să atârne, are 35-45 cm. Înălțimea la greabăn este de 70 – 90 cm, iar greutatea variază între 30 și 50 kg.  În general, femelele sunt mai mici și au o greutate mai redusă. Culoarea blănii poate varia de la gri închis până la gri brun, cu ușoare nuanțe de negru. Caracteristice sunt pata neagră de pe spate, ochii galbeni și nuanța albicioasă din jurul botului



Urme: Tipic pentru lup este trapul rectiliniu, care lasă urmele tipice și economisește energie.

 



Denumire

Masculul = lup

Femela = lupoaică

 

Comportament

Lupii trăiesc în haite. Această unitate socială fundamentală este alcătuită dintr-o pereche  capabilă de reproducere și urmașii acesteia (Ø 8 animale). Lupii își caută un partener pe viață și sunt de regulă monogami. Ambii parteneri susțin legăturile familiale și cresc puii împreună.  Puii în vârstă de un an ajută perechea de părinți să crească următoarea generație, după care, posedând aceste experiențe, părăsesc grupul, pentru a forma o haită proprie. Puii de lup se nasc orbi și surzi, cu ochi albaștri. Încep să vadă și să audă abia la câteva zile după naștere. Ulterior, culoarea ochilor devine galbenă.

În funcție de zonă și de oferta de hrană, mărimea teritoriului unei familii de lupi este de cca 150-350 km². Teritoriul este marcat cu fecale și  urină și apărat împotriva lupilor străini. În acest fel, numărul lupilor dintr-o zonă rămâne relativ constant.

Lupii joacă un rol important în ecosistem. Vânează animalele slabe sau bolnave, contribuind astfel la sănătatea populațiilor de animale din teritoriul lor. Prin reglarea efectivelor de erbivore, daunele produse vegetației scad, iar diversitatea și răspândirea vegetației se modifică.

Hrana

Lupul este un animal de pradă. În Europa, lupii se hrănesc preponderent cu specii de copitate/ungulate (de exemplu reni, căprioare, mistreți). Atunci când nu găsesc altă hrană mai bună, se pot hrăni cu mamifere mici sau insecte, precum și cu fructe și fructe de pădure, iar rareori chiar și cu leșuri.

  • Animalele domestice care pășunează sunt pentru lupi o pradă ușoară. Atunci când ajung pe o pășune, lupii omoară mai multe animale care pășunează, deoarece în zona împrejmuită acestea trezesc permanent instinctul de vânătoare al lupilor. Din acest motiv, protecția turmelor și cirezilor este indispensabilă în zonele în care trăiesc lupi. Pentru mai multe informații, vezi Lupii și omul.




Lupii și omul

Animalele domestice care pășunează

Lupii se hrănesc și cu animale domestice care pășunează atunci când acestea nu trăiesc într-un areal împrejmuit sau nu sunt păzite de câini de turmă. Mai ales oile și caprele neprotejate reprezintă o pradă ușoară, ceea ce pentru prădător înseamnă o economie de energie. Însă și vițeii fără mamele lor sunt în pericol. Aceste aspecte reprezintă tema centrală a discuțiilor și dezbaterilor sociale cu privire la statutul de specie protejată al lupilor, precum și la coexistența cu oamenii în Europa dens populată a zilelor noastre.

 

În Europa sunt implementate 5 măsuri de protecție a turmelor și cirezilor:

  • împrejmuirea suprafețelor de pășunat (garduri sau plase)
  • păstoritul de către oameni
  • închiderea animalelor în grajduri în timpul nopții
  • folosirea câinilor de turmă
  • alungarea prădătorilor cu panglici care flutură sau lumină (pe termen scurt)

 

Reglarea populației de lupi ca măsură de protecție a turmelor și cirezilor este posibilă în Europa doar în cazuri excepționale și în anumite condiții, de exemplu pe fondul unei stări de conservare favorabile a efectivelor. Pentru a evita pierderile, sunt absolut necesare păstoritul, ținerea animalelor domestice în grajduri în timpul nopții, garduri electrice, precum și câini care protejează turmele. Lupii tineri parcurg distanțe mari în căutarea de teritorii, iar animalele domestice care pășunează fără a fi protejate ar reprezintă o pradă ușoară. Numeroase țări sprijină măsuri preventive de protecție a turmelor și cirezilor sau plătesc plăți compensatorii în cazul în care măsurile de protecție minime obligatorii împotriva lupilor au fost depășite. În planurile lor de management, unele țări europene pun accent pe plata unor despăgubiri, alte țări mizează pe prevenție și pe protecția turmelor și cirezilor pentru a reduce din start conflictele și a le diminua pe termen lung. Un management bun implică grupurile de interese pentru a dezvolta soluții în comun. Însă construcția gardurilor, controlul zilnic, tunderea ierbii pe pășuni, pentru ca gardul electric să funcționeze, înseamnă un consum mare de timp și de bani.

În plus, un alt argument invocat este faptul că măsurile de protecție nu pot fi implementate la toate formele de creștere a animalelor, de ex. în cazul creșterii oilor pentru întreținerea digurilor.

O abordare participativă rațională o reprezintă implicarea directă a persoanelor vizate în găsirea soluțiilor de a realiza o coexistență marcată de mai puține conflicte.

 

Zone fără prădători?

Unii fermieri propun regiuni fără lupi, acolo unde există o densitate mare de animale domestice. Acest lucru ar însemna ca în aceste regiuni lupii să fie vânați. Ca și contraargument poate fi invocat faptul că astfel deplasările lupilor ar fi îngreunate, acestea fiind însă importante pentru diversitatea genetică. În plus, în aceste zone măsurile de protecție a turmelor și cirezilor rămân indispensabile, deoarece alți lupi vor ocupa teritoriile libere și vor ataca animalele domestice care pășunează neprotejate.

Însă nu orice măsură de protecție a turmelor și cirezilor este adecvată pentru același relief.  Împreună cu crescătorii de animale vizați trebuie deseori găsite soluții individuale și compromisuri.

În zonele în care se aplică o protecție minimă, atacurile au fost din vina animalelor domestice.

 

Câinii

În zonele în care trăiesc lupi, proprietarii de câini ar trebui să țină câinii pe lângă ei în lesă. Prezența unor lupi cu instinct teritorial trebuie luată în calcul și în cazul vânătorii cu câini. Lupii îi pot percepe pe câini drept concurenți pe teritoriul lor sau chiar drept pradă și îi pot ataca. În perioada de împerechere, câini pot fi chiar considerați potențiali parteneri. Acest lucru ar putea conduce la o hibridizare (amestecarea genelor de la câine și lup). Iar acești hibrizi de lup reprezintă o problemă în ceea ce privește protejarea speciilor.

În cazul în care un lup se apropie însă în mod agresiv de o persoană cu câine, recomandarea oferită în literatură este eliberarea câinelui din lesă, pentru protecția sa.

 

Animalele sălbatice

Evoluția efectivelor de lupi depinde de disponibilitatea prăzii. Lupii își aleg mărimea arealului lor în funcție de prada disponibilă. O densitate mare a prăzii înseamnă pentru lupi posibilități bune de dezvoltare, în timp ce o pradă mai puțin numeroasă se traduce în timp într-o rată scăzută de înmulțire. Teritoriul trebuie să ofere pe termen mai lung suficientă pradă pentru haită, surse de apă și posibilități de retragere pentru creșterea puilor. Raportul dintre prădător și pradă este dinamic și este supus variațiilor naturale. De regulă, lupii nu își extermină prada.

Având în vedere faptul că, în peisajul nostru de culturi agricole, prada lupilor este supusă unor alți factori de influență, precum vânătoarea, silvicultura și deranjului din cauza oamenilor care se plimbă prin pădure, monitorizarea populației de ungulate este rațională. Pentru o înregistrare corectă a efectelor asupra vânătorii, trebuie de asemenea cercetate comportamentul, reproducerea și efectivele lupilor, precum și comportamentul acestora de utilizare a spațiului și trebuie luate în considerare modificările habitatelor. Investigațiile de până la acest moment arată faptul că în cazul prezenței lupilor, traseele de vânătoare nu se diminuează. Vânătorii relatează despre o modificare a comportamentului vânatului copitat (de ex. formarea unor grupuri mai mari), ceea ce impune o adaptare a strategiilor de vânătoare ale oamenilor.

 

Pericole

Pe scurt: În urma creșterii numărului de așezări omenești și de suprafețe rutiere, conflictele dintre oameni și animalele sălbatice în ceea ce privește utilizarea suprafețelor se acutizează. Mulți oameni se tem să nu se întâlnească cu animale sălbatice defensive, precum lupii.

Atunci când ne folosim de natură pentru a ne recrea, trebuie să fim conștienți de faptul că pădurile și câmpiile reprezintă habitatul animalelor sălbatice. Întâlnirile directe sunt rare, însă se pot produce.

 

Au existat incidente?

În Europa, atacuri din partea lupilor au avut loc doar în situații de excepție, prin obișnuința cu oamenii sau în cazuri de rabie.

Studii din America de Nord și Europa arată că probabilitatea unor vătămări corporale din cauza lupilor este mai degrabă redusă (de ex. Linell et al., 2002; McNay, 2002). În cele câteva cazuri de atacuri ale lupilor care au fost consemnate, animalele erau obișnuite cu oamenii, s-au aflat în situație de apărare sau erau bolnave de rabie. În Germania, această boală nu a mai apărut din anul 2007 în rândul animalelor sălbatice. Atacuri letale de către lupi în libertate au fost documentate mai ales în India în cazul unor copii. În această țară, din cauza efectivelor limitate de animale sălbatice, lupii nu se pot hrăni cu prada lor naturală. În anul 2010, s-a consemnat în Alaska un atac letal cauzat probabil de lupi (Butler et al., 2011). Raportul subliniază raritatea incidentului și atrage atenția asupra faptului că lupii sunt animale defensive, față de care trebuie păstrată distanța în cazul unor întâlniri accidentale, iar obișnuirea acestor animale cu omul trebuie evitată.

În Germania, de la debutul monitorizării în anul 2000, nu a existat niciun atac demonstrat asupra oamenilor. În toate planurile de management privind lupii, siguranța oamenilor are maximă prioritate. Prin înregistrarea continuă a animalelor și documentarea comportamentelor, se poate reacționa rapid la un comportament deviant. Statutul actual de protejare permite deja alungarea și în cazuri extreme omorârea lupilor cu comportament deviant, dacă ies în evidență prin specializarea pe animalele domestice care pășunează sau prin lipsa timidității față de oameni. După revenirea lupilor, o situație de acest gen a avut loc o singură dată în Saxonia și în Saxonia Inferioară. Cei doi lupi încadrați în categoria ”comportament deviant” în urma obișnuirii cu oamenii au fost omorâți la ordinul ministerelor de resort.

 

Cum mă comport corect?

Un comportament potrivit și un bun management, respectiv o monitorizare a animalelor sălbatice, joacă un rol important. În principiu, este important să  învățam copiii cum să se comporte cu animalele sălbatice. Copiii mici ar trebui întotdeauna supravegheați atunci când sunt în pădure.

 

Comportamentul general în zone cu animale de pradă pe scurt:

  • Faceți zgomote!
  • Respectați arealul animalelor, nu deranjați animalele.
  • Nu lăsați în urmă alimente sau gunoaie.
  • Țineți câinii în lesă!

 

Comportamentul în cazul unei întâlniri reale cu un lup

Rămâneți calm; nu fugiți, ci mergeți încet cu spatele, continuând să priviți animalul.

În cazul în care un lup ar continua să se apropie de dumneavoastră, arătându-se chiar agresiv, comportați-vă și dumneavoastră agresiv; dacă este necesar, aruncați în el cu obiecte.

 

Monitorizare și conservare

În prezent, lupi trăiesc în 28 de țări europene, din Portugalia până în țările scandinave, peninsula Balcanică și Grecia. Numărul total este de cca 12.000 de indivizi, cuprinși în 10 populații regionale. Monitorizarea, respectiv metodele de observare a populațiilor de lupi, cuprind: analiza genetică, telemetria, căutarea urmelor în zăpadă iarna, trappingul cu camera foto, colectarea unor elemente ale prezenței (excremente, observări vizuale, urme de gheare, urme), autopsia animalelor moarte.

 

The use of camera traps (Clip: U. Kruse):

 

 

Conform Convenției de la Berna privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa (1979) și a Directivei UE privind conservarea habitatelor (1992), lupii sunt în Europa o specie protejată.

 

Populațiile de lupi au regiuni de răspândire transfrontaliere, motiv pentru care măsuri comune de management și de conservare sunt esențiale pentru conservarea speciilor în Europa. Primul pas în acest sens a fost Declarația de principii privind conservarea populațiilor de lupi semnată în anul 1973 de către Wolf Specialist Group a IUCN (International Union for Natural Conservation) la Stockholm. Aceasta stipulează faptul că ”Lupii, la fel ca oricare alte animale sălbatice, au dreptul de a exista într-o stare sălbatică în populații viabile. Acest lucru derivă din dreptul tuturor ființelor vii de a coexista cu omul, ca parte a ecosistemelor naturale.”

De atunci, țările europene fac eforturi să ajungă la o coexistență neconflictuală cu acordul populației.

 

Directiva privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (Directiva 92/43/CEE), în care este inclus și lupul, urmărește obiectivul de a atinge și menține o stare de conservare mai favorabilă pentru toate speciile indigene și amenințate și pentru habitatele acestora.

Starea de conservare a unei specii într-o regiune biogeografică se consideră a fi „favorabilă“, atunci când

  • pe bază datelor cu privire la dinamica populației respectivei specii, se poate presupune că specia formează un element viabil al habitatului natural din care face parte și că va fi un astfel de element și pe termen lung și 
  • că teritoriul natural de răspândire a speciei nu se reduce și nici nu se va reduce în viitorul apropiat și
  • că există un habitat suficient de mare și va exista probabil și în continuare, pentru a asigura supraviețuirea pe termen lung a populațiilor respectivelor specii (Directiva privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, art. 1 i).