header-r-2.jpg
03.jpg

Educația pentru Dezvoltare Durabilă

 

De ce ursul, lupul și râsul ca subiecte pentru  procesul de învățare?

Coabitarea între oameni și marii prădători, precum lupul, ursul și râsul, reprezintă o oportunitate de învățare care invită cursanții la discuții cu privire la eficacitatea zonelor protejate și la acceptanța față de marii prădători, ținând cont de evoluția socială și ecologică.

Contextul îl reprezintă semnarea Convenției privind diversitatea biologică (CBD, 1992), prin care Națiunile Unite și-au asumat obligația de a stopa pierderea diversității biologice. Obiectivul Convenției îl reprezintă sensibilizarea în ceea ce privește valoarea diversității biologice și integrarea tematicii în curricula școlară (obiectivul 1 din CBD).

 

 

Lupul, ursul și râsul ca oportunitate în educația pentru dezvoltare durabilă (EDD)

EDU-Wildlife se concentrează pe prădătoriimari - lupi, urși și râși-  și concepe programe educaționale în spiritul unei dezvoltări durabile. În realizarea acestor programe , proiectul folosește  comparația între  sistemele de management al carnivorelor în diferite țări. Pe lângă acumularea de cunoștințe, proiectul stimulează astfel la copii și tineri achiziția de competențe de  modelare a  viitorului. Competența de a modela viitorul desemnează facultatea de a aplica cunoștințe despre evoluția durabilă a societății și de a recunoaște problemele generate de o evoluție nesustenabilă (vezi de Haan, 2007). Obiectivul constă în achiziția unor competențe de modelare a viitorului într-o manieră activă și responsabilă. În acest context, deosebit de relevante sunt atât componentele raționale, emoționale, cât și cele orientate spre acțiune și discernământul. O coabitare cu mai puține conflicte a oamenilor și animalelor sălbatice și protejarea naturii în toată bogăția ei sunt factori care contribuie la asigurarea sustenabilității.

 

Ideea directoare: Consensul de la Beutelsbach

În contextul controverselor existente în acest domeniu și al potențialului de conflict asociat, pentru derularea inițiativei educaționale, Consensul de la Beutelsbach reprezintă o idee directoare. Consensul de la Beutelsbach cuprinde trei principii fundamentale: interdicția de îndoctrinare, preceptul controversei și zona de interes a elevilor. Elevii sunt puși în situația de a-și forma o opinie proprie în cadrul cursurilor, pe baza propriilor reflecții. Controversele sociale sunt prezentate la curs de către cadrele didactice într-o manieră realistă și sunt dezbătute. Elevii au posibilitatea de a pune în legătură propriile interese și valori cu situația socială și politică și de a face o analiză.

Ce este Consensul de la Beutelsbach? Wikipedia

 

Ilustrarea SDG

EDU-Wildlife urmărește, de asemenea, țintele de dezvoltare durabilă ale Națiunilor Unite (SDG, obiectivul 15): protejarea, restaurarea și promovarea utilizării durabile  a ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, [...] și stoparea pierderilor de biodiversitate. Păstrarea habitatelor și o utilizare durabilă a resurselor naturale sunt esențiale pentru conservarea animalelor care trăiesc în sălbăticie. Vânătoarea ilegală și pierderea habitatelor din cauza rețelei rutiere tot mai complexe și a populării dense, agricultura intensivă și activitățile de agrement ale oamenilor în natură reprezintă factori care amenință speciile. Cu toate acestea, pierderea habitatelor constituie doar unul dintre factorii care amenință animalele care trăiesc în sălbăticie. Cauzele pierderii biodiversității sunt complexe și implică dimensiuni sociale, economice și ecologice. În cazul prădătorilor amenințați, perspectivele diferite conduc la o dilemă decizională, actorii implicați fiind nevoiți a se decide între protejarea speciei de animale, interesele economice și eventuale rațiuni subiective în materie de siguranță. Aceste situații reprezintă un potențial de conflict, deoarece interesele practice ale oamenilor se opun conservării speciilor. Revenirea și prezența marilor prădători servesc astfel drept un bun exemplu pentru ilustrarea directivelor în materie de protecția naturii, de ex. Natura 2000 (o rețea paneuropeană de zone destinate protejării speciilor și habitatelor), contribuind la conștientizarea diferitelor problematici ecologice - inclusiv Agenda UE în materie de diversitate biologică 2020.

 

 

ȚINTA: Pedagogii și elevii devin multiplicatori

EDU-Wildlife aduce în prim-plan pedagogii și elevii ca multiplicatori educaționali. În cadrul educației, oportunitățile de învățare sunt privite din cât mai multe perspective, în spiritul unui educații pentru o dezvoltare durabilă. Acest lucru permite cursanților să aprecieze obiectiv așa-numita sustenabilitate socială și coexistența oamenilor și a prădătorilor mari și de a se poziționa în mod argumentat într-o parte sau alta a grilei de opinii și atitudini. Structurile de cooperare cu instituții și inițiative din diferite domenii sau implicarea unor actori diferiți subliniază participarea activă la procesele decizionale sociale. Din aceste interacțiuni pot rezulta noi perspective asupra tematicii în cauză, ceea ce stimulează un dialog obiectiv și promovează o înțelegere a perspectivelor susținute de diferite grupuri de interese.

 

Promovarea competențelor și alegerea metodelor

În baza domeniilor de competență ale educației pentru dezvoltare durabilă și ale cadrului de orientare pentru domeniul de învățare ”Dezvoltare globală”, precum și în baza standardului educațional al conferinței ministerelor culturii, în cadrul modulelor educaționale pe care le punem la dispoziție sunt promovate următoarele competențe:

  • gândirea și acțiunea predictivă
  • achiziția de cunoștințe interdisciplinare
  • reflectarea asupra propriilor principii și a principiilor altor persoane
  • empatia și solidaritatea cu alte persoane
  • participarea în procesul de luare a deciziilor, competență de a modela viitorul (de Haan & Harenberg, 1999)

 

 

Înțelegerea educației orientate  spre procese și deschise la rezultate este promovată în special prin utilizarea metodelor participative.

 

 

 


Literature
de Haan, G., & Harenberg, D. (1999). Expertise "Bildung für nachhaltige Entwicklung". Book 72, BLK Bonn
de Haan, G. (2007) (publisher). Orientierungshilfe Bildung für nachhaltige Entwicklung in der Sekundarstufe I. Begründungen, Kompetenzen, Lernangebote. Berlin.